Acest ghid a fost întocmit ca un auxiliar pentru cititorii,
scriitorii şi vorbitorii limbii române culte, de diferite
specialităţi, din diferite domenii de activitate: ştiinţă şi
tehnologie, economie, sociologie, ecologie, biologie,
juridic, învăţământ, politică, mass-media etc. Nu avem în
vedere pe literaţii profesionişti – scriitori în versuri sau
proză, critici literari, filologi, care, cu titlul de licenţe,
pot oricând introduce sau schimba cuvinte prezentate aici ca
fiind prohibite. Lucrarea constată şi redă stadiul actual al
limbii române, privind prefixele şi sufixele, şi nu îşi
permite să introducă reguli sau excepţii proprii.
Printr-un scris „corect” în limba română cultă se
înţelege: în conformitate cu uzanţele aflate în exerciţiul
curent al limbii române actuale, în texte profesionale, scrise
sau vorbite, de diferite profiluri. O actualitate crescută va
căpăta cunoaşterea limbii române, în contextul multilingv
european de după aderarea României la Uniunea Europeană, în
special sub aspecte cum sunt delimitarea, echivalarea,
gestionarea nuanţelor aferente termenilor care definesc, în
ţările UE, noţiuni sau parametri cu impact economic,
tehnologic, ecologic, social.
Pe de altă parte, lucrarea are în vedere – atent, dar nu
exclusiv – pe alofonii proveniţi din alte culturi lingvistice
(străinii cu misiuni de durată în România) şi, invers, pe
românii aflaţi sub influenţa cotidiană a unor asemenea alte
culturi (cei din diaspora, din Republica Moldova şi cei cu
misiuni de durată în străinătate).
Afix
– 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe şi
afixe. 2.(Mat.) Punct care reprezintă un număr complex dat
într-un sistem de coordonate carteziene.
Infix
– Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează
în rădăcina unui cuvânt şi are o valoare morfologică.
Prefix
– 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei
unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia
interurbană automată): Număr care identifică o anumită
localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de
telefon al abonatului.
Sufix
– Îmbinare de sunete sau un singur sunet, care se adaugă
după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a forma un
derivat.
ixe
– părţi de cuvânt care, cuplate în faţa (prefix), in
interiorul (infix) sau la sfârșitul (sufix) unei părţi de
cuvânt denumită rădăcină, generează un cuvânt nou sau
modificat. De o existenţă relativ stabilă beneficiază
numai prefixele şi sufixele. Acestea se alipesc la o
rădăcină, rezultând cuvinte (sau termeni, putând fi
componente ale unor terminologii), cu precizarea că,
pentru a forma un cuvânt, la o rădăcină se pot alipi mai
multe afixe, de exemplu dezincrimina (prefixe dez- şi
in-), sau subcontractant (prefixe sub- şi con- şi sufix
-ant.) |
Profilul explicativ al ghidului este realizat prin: a) o
listă, ordonată alfabetic, a tuturor prefixelor şi sufixelor
identificate şi reţinute, cu b) semnificaţiile (explicaţiile,
definiţiile lor, puse între semnele < >), c) listele de
cuvinte (termeni) ce exemplifică fiecare prefix, respectiv
fiecare sufix, pentru diferite rădăcini. Suplimentar, ghidul
cuprinde: d) liste de cuvinte (termeni) ce exemplifică o serie
de rădăcini, pentru diferite prefixe sau sufixe, e) o listă a
tuturor prefixelor şi sufixelor identificate şi reţinute,
ordonată după criterii semantice logice. Ca regulă generală,
la nivel de cuvinte (listele c) sunt date explicaţii numai
pentru cuvintele mai puţin cunoscute, mai dificile, precum şi
pentru cele susceptibile de eventuale erori sau confuzii, cele
care constituie excepţii de la regulile prezentate, iar pentru
cele de largă utilizare şi fără probleme deosebite de
comentat, semnificaţiile se presupun cunoscute.
Lucrarea de faţă operează cu următoarele jaloane
(concepte):
prefixe, sufixe
rădăcini
cuvinte (termeni),
constând din prefixe + rădăcini sau, după caz, rădăcini +
sufixe
semnificaţii
(explicaţii, definiţii), pentru prefixe, sufixe, cuvinte,
grupe ale acestora
Semnificaţiile pot prezenta nuanţe (de exemplu,
prefixele ne-, non-, a-, i-, des- semnifică negaţie, dar
din care a- absenţă, i- contravenire, des- desprindere)
Eventuale antonime
Eventuale comentarii |
În cadrul prezentului ghid, următorii termeni sunt utilizaţi
ca fiind echivalenţi între ei:
cuvinte
cu termeni
explicaţii
cu definiţii, semnificaţii, caracterizări
Definiţiile la cuvintele exemplificative au fost, în
principiu, extrase sau adaptate după definiţiile din
dicţionarele listate în bibliografie, în ordinea de preferinţă
specificată prin poziţia descrescătoare a surselor în această
bibliografie. Se impun câteva comentarii:
● O serie destul de mare de termeni de ultimă oră nu au
definiţii – sau nu au definiţii satisfăcătoare ca actualitate
– în dicţionarele citate; ne-am considerat liberi să
introducem definiţii proprii sau să le amendăm pe cele
existente.● Dicţionarele existente au vocaţia exhaustivităţii
şi, unele dintre ele, deşi generale, sunt întocmite de pe
poziţia unei sau unor anumite specialităţi.
● Ghidul de faţă are vocaţia de a pune în lumină rolul şi
semnificaţiile prefixelor şi sufixelor; de aceea, în
particular, listele de cuvinte exemplificative pentru
diferitele prefixe şi sufixe au urmărit să ofere o imagine
sinoptică, pe cât posibil – intuitivă, pentru semnificaţiile
fiecărui prefix şi sufix prezentat, într-un volum limitat ca
dimensiuni şi ca efort aşteptat din partea cititorilor. Ca
atare, multe definiţii sunt aici mai compacte, mai simple
decât în cele mai importante dicţionare explicative, cu scopul
accesibilităţii. De asemenea, dintre multiplele cuvinte
înrudite, care au aceeaşi rădăcină şi care sunt explicate ca
termeni distincţi în dicţionarele existente (inclusiv
substantive, adjective, verbe – inclusiv participiile lor,
adverbe etc. ), în acest ghid sunt menţionate puţine sau chiar
unul singur.
● Între dicţionarele-surse, multe definiţii se aseamănă şi
este greu de decelat, pentru fiecare dintre diferiţii termeni,
o eventuală sursă primară, în raport cu celelalte surse,
devenite derivate. Specificarea sursei sau a sursei de
inspiraţie pentru fiecare definiţie sau fragment de definiţie,
cu precizarea celor originale şi a contribuţiilor, nu este în
general practicată, pe plan mondial sau naţional, în domeniul
dicţionarelor de profil general, inclusiv cele citate în
bibliografie.
Ansamblul prefixelor si sufixelor şi impactul lor
(generalităţi, nu fără excepţii)
1. În
principiu, toate prefixele imprimă cuvântului la a
cărui formare participă câte o semnificaţie, sau, cel puţin,
o nuanţă. De exemplu, prefixul re- imprimă semnificaţia
de reluare, reîncepere a unei activităţi care fusese
întreruptă sau a unui proces care fusese întrerupt: dimineaţa,
se reia circulaţia tramvaielor pe toate liniile în vigoare;
toamna, reîncep cursurile în şcoli şi universităţi şi
spectacolele în teatre ş.a.m.d.
Dimpotrivă, sufixele sunt de cel puţin două categorii:
sufixe care, ca şi prefixele, imprimă cuvântului la a cărui
formare participă câte o semnificaţie – sau, cel puţin, o
nuanţă şi, în acest ghid, le-am denumit sufixe semnificative,
dar există şi o categorie de sufixe care îndeplinesc, în
principal, un rol funcţional, structural, de serviciu.
Astfel, sufixul -iune este acelaşi şi în termeni ca sesiune
a parlamentului, şi în presiunea din conducta de
gaze, şi într-o noţiune, şi în cesiunea unor
drepturi de proprietate intelectuală, şi în eroziunea
solului sau a stâncilor, şi în denumirea instituţiei şi a
activităţilor din televiziune, şi în construirea multor
altor cuvinte referitoare la procese, fenomene, activităţi,
instituţii, concepte, persoane, lucruri etc. Dar de acest
sufix – ca şi de multe altele – este nevoie, nu ne putem
imagina o limbă română actuală cu cuvintele ses, pres, noţ,
ces, eroz, televiz; sufixul -iune le conferă tocmai
o anumită instituţionalizare, acreditarea pentru a putea fi
utilizate şi generalitatea.
În acest ghid, ne-am referit la sufixele în cauză prin
termenul sufixe de serviciu, şi există, separat, ca şi la
prefixe, sufixe semnificative: de exemplu, sufixul –abil are
semnificaţia de a indică o calitate (sau un defect), o
funcţionalitate cu rol definitoriu, în cuvinte ca
adaptabil, amabil, arabil, capabil, carosabil, casabil,
durabil, fezabil, potabil, probabil, recomandabil, valabil,
vandabil… Cele afirmate în legătură cu rolul sufixelor de
serviciu rămân valabile chiar dacă, aşa cum se va prezenta
ceva mai în detaliu în continuare, ele pot delimita net o
semnificaţie în raport cu cea din cazul utilizării altui sufix
de serviciu, de exemplu pensiune în raport cu pensie,
raţiune în raport cu raţie.
2. În
legătură cu prefixele şi sufixele semnificative, este de
menţionat că aceeaşi semnificaţie poate fi conferită prin
prefixe sau sufixe diferite. De exemplu, negaţia, opoziţia
poate fi specificată prin prefixul a- (asimetric, apatrid,
atemporal…), şi, cu eventuale diferenţe la nivelul de
nuanţe, prin prefixele i- (imobil…) sau ne- (neclar,
nedecis, neterminat…)
Între două sau mai multe prefixe sau sufixe purtând o aceeaşi
semnificaţie pot exista deosebiri de nuanţe, generale sau, mai
ales, specifice fiecărui cuvânt în parte sau numai unuia sau
unora dintre cuvinte. Astfel, negaţia poate fi înţeleasă ca
absenţă a conceptului dintr-un domeniu, sau existenţa
domeniului, dar încălcarea, nerespectarea lui (amoral
sau imoral). Din păcate, aceste diferenţieri de nuanţe
nu sunt consecvent acelaşi pentru toate utilizările aceluiaşi
prefix sau sufix, ci, de la caz la caz, după cum a favorizat
cutuma aleatoare a limbii pe una sau pe alta dintre variante,
la fiecare cuvânt în parte. Mai există prefixe ce reflectă
negaţia, dar în anumite condiţii; de ex. de-, des-, dez-…
indică negaţia prin dezintegrare, desprindere, delimitare;
sunt în uzul curent şi prefixe, pe fond – tot despre anumite
feluri de negaţie, ca anti-, contra-, mez- sau sufixe
specializate ca -fob, -fug, -cid, ş.a.m.d.
3. Conceptul de antonim necesită, de asemenea, anumite
precizări. Pentru anumite adjective sau adverbe, reflectând
calităţi sau deficienţe, antonimul poate specifica fie absenţa
acestora, de exemplu colorat / incolor, fie prezenţa
unei calităţi / deficienţe opuse, de exemplu călduros /
friguros. Sub aspect morfologic, antonimele se construiesc
fie cu ajutorul unor prefixe / sufixe antonime, fie cu
rădăcini diferite, după cum se vede chiar în exemplele din
fraza precedentă. În fine, de remarcat că perechile de
antonime ce utilizează prefixe antonime, acestea pot marca fie
ambele cuvinte antonime, de exemplu închide / deschide, fie
numai pe unul dintre ele, de exemplu liniştit / neliniştit. În
cadrul ghidului, toate aceste categorii se regăsesc ca
exemple, dar nu se mai fac clasificări sau grupări speciale
privind apartenenţa la fiecare dintre categoriile menţionate.
4. În
funcţie de vocala sau consoana adiacente, în rădăcină,
prefixului sau sufixului, acestea pot fi completate cu una
dintre literele m sau n (anorganic, analfabet, impur,
invizibil…) sau poate avea loc o schimbare de vocală sau
diftong (de la ea din deal la e
din deluros …)
5. Totodată,
la prefixele care utilizează im- sau in-, mai
are loc o diferenţiere: im-, in- sunt utilizate pentru
neologisme (unde limba română a preluat cuvântul cu rădăcină
şi prefix) şi îm-,
în- pentru cuvinte formate în limba română: îmbrăca,
împotrivi, închide, închisoare, încovoia, îndoi,
înmormânta… Excepţii: imbold, împreună, întreprindere,
antrepriză…
6. Acelaşi
prefix sau sufix poate fi purtătorul mai multor semnificaţii:
a- negaţie, dar şi împreunare (ateriza, asemănare…),
in-, im- negaţie, dar şi raportare la context (implicit,
implozie…), pro- pentru (proamerican), dar
şi viitor (prognoză, provizie…) sau locţiitor (prorector),
dar tot raportare la viitor mai este şi pre- (previziune,
preliminar…).
7. Multe
dintre cuvintele limbii curente, inclusiv dintre cele ce
includ prefixe sau sufixe, au căpătat, în decursul anilor şi
secolelor, sensuri în care cu greu se mai recunoaşte sensul
iniţial al rădăcinii sau cel al prefixului sau sufixului.
Totuşi, dat fiind obiectivul de a constitui un instrument în
sprijinul practicării corecte a limbii române actuale, la
întocmirea ghidului au fost evitate – sau reduse la minimum –
eventualele considerente sau analize istorico-etimologice;
altminteri, lucrarea ar fi devenit stufoasă, de multe ori mai
voluminoasă şi greu de urmărit de către practicienii
scrisului.
8. Numeroasele
cuvinte formate din prefixe + rădăcini şi din rădăcini
+ sufixe, prezentate în ghid, sunt numai exemple, fără nici o
pretenţie de exhaustivitate. Dar sunt exemple centrate (tot
neexhaustiv !) pe vocabularul intelectualului român de astăzi
şi pe problematica actuală a activităţilor din economie,
societate, tehnologie, politică, ştiinţă etc.
9. Multe
prefixe şi sufixe au intrat în limba română pin intermediul
unor cuvinte compuse ce includeau prefixe sau sufixe în limba
de origine. Dacă viaţa le-a validat printr-o suficientă
varietate a prezenţelor în limba română, au fost tratate (în
prezentul ghid) ca fiind prefixe sau sufixe ale limbii române.
10. În
lucrare există (şi) un „nomenclator invers”, punând la un loc
cuvintele având aceeaşi rădăcină, de exemplu compresie,
impresie, presiune,… Nu au fost incluse cuvintele care
provin direct şi exclusiv, ca antonime, din prefixe / sufixe
autonime: deschide / închide, centrifug / centripet,
explozie / implozie… De asemenea, au fost omise cuvintele
eliptice de rădăcină, compuse prin alipirea directă a unui
prefix cu un sufix: cronofag, monarh.
Urmează:
Simboluri şi procedee,
prescurtări
utilizate
Înapoi:
Prefaţă